Epuizare: parabola celor 3 granite

Fitness/Mentalitate

Epuizare: parabola celor 3 granite

Sunt ferm convins ca toti cei care cititi aceste randuri ati pasit macar o data intr-o sala de fitness sau v-ati angrenat in vreo activitate sportiva. La fel, sunt sigur ca v-ati lovit, mai devreme sau mai tarziu, de conceptul epuizare.

Fie ca ai executat un antrenament aerobic si la un moment dat simteai ca daca mai faci un singur pas in alergare vei crapa acolo, pe loc, fie ca te-ai aventurat in zona cu greutati a salii, ai incheiat un pact cu un aparat si era cat pe-aci sa-i dai sufletul, ai ajuns la ceea ce poarta numele de epuizare in acest domeniu.

In engleza, termenul e failure, adica esec, dar se refera la un esec temporar si benefic. Extrapoland, de fapt asa ar trebui privite toate esecurile in viata, indiferent de circumstante si domeniu, pentru ca ele sunt cele care ne ajuta sa crestem.

In orice caz, ce inseamna, de fapt, cand ai ajuns la epuizare in sport? Oare chiar e o epuizare veridica, echivaleaza ea cu o incapacitate a corpului de a mai efectua miscarea respectiva cu o executie potrivita?

1. Disconfort

La prima vedere si, din pacate, pentru multi, da, asta inseamna. Inca din primul moment in care exercitiul incepe sa devina inconfortabil, mintea se framanta putin in tronul ei regal si, cu o bataie strasnica de toiag in podeaua luxurianta, iti transmite pe un ton asertiv:

E timpul sa te opresti, nu vezi ca incepe sa devina greu?

Unii se supun docil acestui ordin ferm, pe un ton autoritar. Cei care au taria de caracter sa ignore mintea in aceasta prima faza, continua si depasesc prima granita, cea a disconfortului.

Bineinteles ca acelasi concept se aplica, fara doar si poate, si in toate celelalte aspecte ale vietii. Gandeste-te ce se intampla atunci cand iti doresti ceva cu ardoare, faci tot ce-ti sta in putinta pentru a obtine acel lucru si esuezi. Te incearca o gama larga de emotii si sentimente, printre care demoralizare, frustrare, intentia de a-ti baga picioarele si a renunta.

Dar cum ar arata vietile noastre daca, la primul semn de greutate sau la primul obstacol, ne-am da batuti? Nasol, iti zic eu, si categoric n-am mai fi la nivelul asta de dezvoltati si evoluati, probabil am fi ramas la vanat gazele si trait in pesteri.

Nu uita ca Thomas Edison a dat gres de 1000 de ori inainte sa inventeze becul. S-a plans el de „epuizare” in tot acest timp? Cine stie, o fi facut-o, dar tot ce conteaza e ca a perseverat, a fost consecvent, pana la rang de obstinatie si nu s-a dat batut pana ce nu si-a indeplinit scopul.

Diferenta dintre un invingator si un ratat – amandoi au esuat, dar invingatorul se ridica si o face din nou si din nou pana cand ii iese. – Greg Plitt

Asadar, hai sa reformulam putin enuntul subliniat de mai sus: faci tot ce-ti sta in putinta pentru a obtine acel lucru si esuezi, intr-o prima instanta!

Asta-i cuvantul – ma rog, sintagma – cheie aici. Esecul e doar temporar. Tu trebuie sa fii constient de asta, sa te ridici, sa te scuturi viguros de praf si sa continui. Facand asta, nu exista alta cale decat sa reusesti.

2. Durere acuta

OK, ai depasit prima granita, cea a disconfortului. Ai constientizat ca n-are nici in clin, nici in maneca cu adevarata epuizare si efectiv ai spulberat-o, din temelii, si ti-ai spus raspicat ca mergi mai departe.

Ce urmeaza? Mai pompezi cateva repetari, stiind ca mai exista combustibil in rezervor. In acest moment, mintea trece dintr-o stare de confuzie, la uluire si apoi se instaleaza panica generala si incepe sa raga:

Esti nebun? Ce crezi ca faci? Nu vezi ce rau doare? E timpul sa te opresti, nu mai putem indura!

Asta e punctul cheie, usa catre dezvoltarea exponentiala si perpetua, pentru ca daca reusesti sa constientizezi ca, de fapt, racnetele mintii sunt in mare parte nefondate, iar corpul tau e capabil de mult mai mult de cat ii acorda aceasta credit, vei deschide acea cutie a expansiunii explozive.

Din acest moment, ii vei fi dovedit mintii ca o poti stapani, ca nu e dupa ea, ca tu stii ca alarmele pe care ti le transmite cu atata patos si inversunare sunt false. Acesta este momentul in care te poti descotorosi de ea, o poti ignora si iti poti continua calatoria catre victorie.

Prima si cea mai importanta victorie e sa te cuceresti pe tine insuti; sa fii cucerit de sine este, dintre toate lucrurile, cel mai rusinos si josnic. – Plato

Nu exista talent psihologic mai important decat a rezista la impulsuri. Acesta este la baza autocontrolului emotional, avand in vedere ca toate emotiile, prin insasi natura lor, duc intr-un fel sau altul la un impuls, spre actiune. Directionarea spre scop prin amanarea autoimpusa a rasplatei este esenta autoreglarii emotionale.

Ce amani tu, de fapt, in cazul de fata? Amani sa ii dai crezare mintii care incearca sa-ti joace feste, sa te pacaleasca ca nu mai poti. Vezi tu, mintea nu se impaca foarte bine cu iesirea din zona de confort. Adauga si faptul ca ai inceput s-o ignori si poti intelege de ce devine din ce in ce mai agresiva.

Dar tu nu cedezi cu una, cu doua. Refuzi sa cazi prada inchipuirii inserate cu atata viclenie de catre a ta minte perfida, care incearca din rasputeri sa te convinga ca ai ajuns la epuizare si e momentul sa renunti. Asadar, lasi si a doua granita – durerea acuta – in oglinda retrovizoare.

3. Agonie

De aici, drumul devine mai lin, ca si cum ai trece de la unul satesc la autostrada. Ceata care-ti intuneca mintea se disipa, claritatea isi face simtita prezenta si in toata valtoarea asta te hotarasti sa mergi mai departe. Ai prins deja gustul de sange, ai devenit rechin, il adori cu toata fiinta-ti si treci dincolo de epuizare, la agonie.

Dar e o agonie dulce, cu aroma de scortisoara si miros inmiresmat de vanilie, caci stii cat te mult de va propulsa, ca te va duce pe cele mai inalte culmi ale progresului. Asta e ce separa barbatii de baieti si femeile de fete, asta e ce te hraneste si te face sa prosperi.

Cand ai ajuns la epuizare musculara, antrenamentul tau abia a inceput – Ronnie Coleman

Si apropo de separat barbati de baieti, iata ce zicea Ronnie Coleman. Avand in vedere ca e probabil cel mai bun culturism din toate timpurile, o fi stiut el ceva cand a spus ca atingerea stadiului de epuizare musculara inseamna ca abia atunci ai inceput sa te antrenezi. Tot ce-a fost premergator a fost incalzire.

Iar acum rasufla usurat pentru ca ai atins-o. Ai imbrancit, ai busit, ai inghiontit, ai facut tot ce a fost necesar, iar acum vezi indicatorul in fata ta, in toata splendoarea lui: Epuizare – fara limita de viteza.

Pentru ca, odata ajuns aici, nu mai exista limite. Pentru ca, daca ai reusit sa ajungi aici, inseamna ca ti le-ai spulberat.

Si cu riscul de-a ma repeta, punerea emotiilor in serviciul unui scop este absolut esentiala pentru a-i acorda atentia cuvenita. Asta inseamna motivarea de sine. Iar autocontrolul emotional, adica inabusirea impulsurilor si  amanarea recompenselor, sta la baza reusitelor de tot felul.

Care-i concluzia?

Pai… e cat se poate de simpla. Sau mai bine zis, simplu de tras.

Fibrele noastre musculare au o capacitate fantastica de a se contracta, mult dupa ce incepem noi sa credem ca gata, le-am dus la epuizare. Important Esential e sa fim constienti de asta si sa-i radem creierul nostru sabotor in fata: „Stiu ce incerci sa faci, miselule!”

Iar acum ca ai uneltele astea la dispozitie, mergi si rupe. Vei sti mereu ca orice obstacol e doar efemer si vei fi extrem de motivat sa-l nimicesti: de partea cealalta e comoara pe care o meriti cu prisosinta.

Tocmai ti-ai facut pasaport universal, vei trece prin granitele epuizarii ca prin spatiul Schengen!

Comments

  1. Carmen

    Super , foarte frumos articol! Cu mentiunea ca sa stii ce faci, sa nu uiti de incalzire… Eu nu stiu mare lucru despre toate acestea dar, nerespectand putinul acesta, m-am ales cu 2 protruzii discale care m au scos din sala pe vreo 2 ani. Cateodata e bine sa-ti asculti durerea.

    Reply
    1. Post<br/>Author

Leave us a comment

0